Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru l─âtunoaie

L─éTUNO├üIE, l─âtunoaie, s. f. 1. (Pop.) Gaur─â, r─âritur─â care se produce la marginile p├ónzei ├«n timpul ╚Ťesutului manual prin ruperea unor fire din urzeal─â. 2. Sc├óndur─â plan─â pe o parte ╚Öi convex─â pe cealalt─â, t─âiat─â de la marginea unui bu╚Ötean. [Var.: (2) l─âtun├│i (pl. l─âtunoi) s. m.] ÔÇô Latur─â + suf. -oaie.
LĂTUNÓI s. n. v. lătunoaie.
L─éTUNO├üIE, l─âtunoi, s. f. 1. Gaur─â, r─âritur─â care se produce la marginile p├ónzei ├«n timpul ╚Ťesutului manual prin ruperea unor fire din urzeal─â. 2. Sc├óndur─â plan─â pe o parte ╚Öi convex─â pe cealalt─â, t─âiat─â de la marginea unui bu╚Ötean. [Pl. ╚Öi: l─âtunoaie. = Var.: (2) l─âtun├│i s. n.] ÔÇô Latur─â + suf. -oaie.
LĂTUNÓI s. n. v. lătunoaie.
L─éTUNO├üIE, l─âtunoi ╚Öi l─âtunoaie, s. f. 1. Loc r─ârit, gaur─â, r─âritur─â care se face ├«n p├«nz─â ├«n timpul ╚Ťesutului, prin ruperea unui fir (sau a mai multora) din urzeal─â. Mireasa scoate din lad─â unul sau dou─â valuri de p├«nz─â... C├«te una din neveste, mai bun─â de gur─â, numai strig─â: Mai da╚Ťi-o ╚Öi pe la noi S-o c─ât─âm de l─âtunoi. SEVASTOS, N. 70. Pe sulul cel denapoi O sut─â de l─âtunoi. MARIAN, S. 97. 2. Sc├«ndur─â pe o parte plan─â ╚Öi pe cealalt─â convex─â, t─âiat─â de la marginea unui bu╚Ötean. Cump─âr─â... dou─â l─âtunoaie groase, patru balamale, c├«teva piroane, dou─â belciuge. CREANG─é, P. 321. Colibele, la munte, s├«nt f─âcute din l─âtunoi puse ├«n form─â conic─â. ╚śEZ. V 3. ÔÇô Variant─â: (2) l─âtun├│i (REBREANU, I. 40) s. n.
LĂTUNÓI s. n. v. lătunoaie.
lătunoáie (pop.) s. f., g.-d. art. lătunoáiei; pl. lătunoáie
lătunói (reg.) s. m. / s. n., pl. lătunói / lătunoáie
lătunoáie s.f. / lătunói s.n., pl. lătunói / lătunoáie
L─éTUNO├üIE s. 1. (TEXT.) r─âritur─â, (reg.) c─ârare, strung─â. (~ ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â.) 2. (reg.) margine. (~ folosit─â la o construc╚Ťie.)
L─éTUNO├üIE ~├│i f. 1) R─âritur─â la marginea p├ónzei ╚Ťesute manual, format─â prin ruperea unor fire din urzeal─â. 2) Sc├óndur─â cu o parte plan─â, iar cu alta convex─â, t─âiat─â de la marginea unui bu╚Ötean.[Sil. -noa-ie; Var. l─âtunoi] /latur─â + suf. ├Áaie
lătunói, lătunoáie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru pește. 2. cocoloș din aluatul rămas.
lătunoaie f. Mold. 1. scândură groasă sau lată cu o lature convexă și alta plană: două lătunoae groase CR.; 2. răritură produsă din cauza firelor rupte ale urzelii; 3. un fel de plasă. [Munt. lăturoae: v. lature].
l─âtuno├í─şe (est) ╚Öi -ro├í─şe (vest) f., pl. o─ş (augm. d. lature). Vest. Pardaf, sc├«ndur─â lateral─â care r─âm├«ne de la o grind─â ╚Öi care e r─âtund─â pe o parte ╚Öi plan─â pe cea-lalt─â. ├Ängro╚Ö─âtur─â ├«n firu b─ât─âturi─ş p├«nze─ş, ce─şa ce e un defect: Pe sulu de dinapo─ş o sut─â de l─âtuno─ş, pe sulu de dinainte cine le ma─ş ╚Ťine minte? (P. P.). Fig. Defect, lips─â: a suplini o l─âtunoa─şe. V. c├«rc─şob.
l─âtun├│─ş n., pl. oa─şe (d. lature). Est. L─âtunoa─şe. O veche m─âsur─â de greutate p. pe╚Öte ├«n sec. 18 (Iorga, Nego╚Ť. 229). Fc. Chilimo╚Ť ma─ş mare f─âcut din aluatu r─âmas.
L─éTUNOAIE s. 1. (TEXT.) r─âritur─â, (reg.) c─ârare, strung─â. (~ ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â.) 2. (reg.) margine. (~ folosite la o construc╚Ťie.)
l─âtun├│i, s.n. ÔÇô 1. R─âritur─â ├«n p├ónza ce se ╚Ťese manual, produs─â de firele rupte ale urzelii: ÔÇ×C─â toat─â p├ónza-i l─âtunoiÔÇŁ (B├órlea, 1924, I: 96). 2. Leg─âtur─â de vreascuri care se transport─â pe um─âr: ÔÇ×╚śi a legat un l─âtunoi de g─âtejeÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1999: 341; Dese╚Öti). 3. Mormoloci de broasc─â (Lenghel, 1979). ÔÇô Var. a lui l─âtunoaie (< latur─â + suf. -oaie) (Scriban, DEX, MDA).
l─âtun├│i, l─âtunoaie, s.n. ÔÇô 1. R─âritur─â ├«n p├ónza ce se ╚Ťese manual, produs─â de firele rupte ale urzelii: ÔÇ×C─â toat─â p├ónza-i l─âtunoiÔÇŁ (B├órlea 1924 I: 96). 2. Leg─âtur─â de vreascuri care se transport─â pe um─âr: ÔÇ×╚śi a legat un l─âtunoi de g─âtejeÔÇŁ (Bil╚Ťiu 1999: 341; Dese╚Öti). 3. Mormoloci de broasc─â (Lenghel 1979). ÔÇô Din latur─â + -oi.

L─âtunoaie dex online | sinonim

L─âtunoaie definitie

Intrare: l─âtunoaie
l─âtunoaie
l─âtunoaie
l─âtunoi
l─âtunoi