lătrătură definitie

9 definiții pentru lătrătură

LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147.
lătrătúră (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrătúrii; pl. lătrătúri
lătrătúră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lătrătúrii; pl. lătrătúri
LĂTRĂTÚRĂ s. v. lătrat.
lătrătură f. lătrat prelungit.
lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne cînd latră.
LĂTRĂTU s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)

lătrătură dex

Intrare: lătrătură
lătrătură substantiv feminin
  • silabisire: -tră