LĂPTÓC, lăptoace, s. n. (Reg.) Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătóc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).

LĂTÓC s. n. v. lăptoc.

LĂPTÓC, lăptoace, s. n. Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătóc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).

LĂTÓC s. n. v. lăptoc.

LĂPTÓC, lăptoace, s. n. Jgheab de scînduri prin care trece apa la moară; scoc, uluc. Moara stătuse și la lăptoc sunau cristalin numai vițe subțiri de apă. SADOVEANU, O. IV 438. Apele umflate forfoteau și veneau spumegind pe lăptoc. ANGHEL-IOSIF, C. L. 29. Începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori. CREANGĂ, P. 242. – Variantă: lătóc (SBIERA, P. 16, CONTEMPORANUL, II 215) s. n.

LĂTÓC s. n. v. lăptoc.

lăptóc (reg.) s. n., pl. lăptoáce

lăptóc s. n., pl. lăptoáce

LĂPTÓC s. v. scoc.

lăptóc (-curi), s. n. – Scoc de moară de apă. – Var. lătoc. Sl. latuka „oală” (Cihac, II, 165; DAR), cf. rut. lokoty, pol. łotok, rus. latok. Sunetul p se poate explica printr-o falsă analogie cu lapte, deoarece apa se precipită în scoc făcînd o spumă albă ca laptele (altă explicație, mai puțin plauzibilă, în DAR).

LĂPTÓC ~oáce n. Canal de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata unei mori; uluc; scoc. /<ucr. lotók

lăptoc n. Mold. scocul sau jghiabul morii: lua moara de lăptoc și o da iar în vad la loc POP. [Și lătoc = rus. LATOKŬ: forma lăptoc a fost influențată de lapte].

lătoc a. V. lăptoc.

lăptóc și lătóc n., pl. oace (rut. f. pl. lotóki, rus. lotók, a. î.) Est. Scoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.

lătóc, V. lăptoc.

LĂPTOC s. jgheab, scoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ al morii.)