lătăreț definitie

11 definiții pentru lătăreț

LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.
LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.
LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266. Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4. O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.
lătăréț adj. m., pl. lătăréți; f. lătăreáță, pl. lătăréțe
lătăréț adj. m., pl. lătăréți; f. sg. lătăreáță, pl. lătăréțe
LĂTĂRÉȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~eață.)
LĂTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care are formă lată și turtită. /lat + suf. ~ăreț
lătăreț a. cam lat. ║ m. pește care seamănă cu scrumbia (Scomber pelamys).
lătăréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. lat.). Cam lat: Tătariĭ aŭ fața lătăreață.
LĂTĂREȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)
LĂTĂREȚU, Maria (1911-1972, n. sat Bălcești, jud. Gorj), cântăreață și creatoare de folclor românesc. Descoperită de Constantin Brăiloiu. S-a remarcat prin stilul lăutăresc țărănesc rafinat (cu elemente caracteristice zonei folclorice Gorj), prin căldura interpretării, precum și prin capacitatea de a recrea motive muzicale și poetice tradiționale în cântece noi. Carieră națională și internațională. ca solistă a orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1949), înregistrări antologice în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.

lătăreț dex

Intrare: lătăreț
lătăreț adjectiv