LĂSTRÍCĂ s. f. (Învechit) Lastră. Ștergîndu-și în două părți mustețile-i încîlcite, cu mîneca cenușie a antereului său de lăstrică. HOGAȘ, M. N. 141.

LĂSTRÍCĂ s. f. (Înv.) Lastră. – Din lastră + suf. -ică.