lăstí (-tésc, -ít), vb. – A înșeal, a păcăli. Sl. lĭstiti (DAR). Împrumut cult, sec. XVI, înv. – Der. lăstitoriu, adj. (înv., înșelător); lăstiv, adv. (înșelător, înv.), din sl. lĭstivŭ.

lăstí, lăstésc, vb. IV (reg.) a înșela, a vicleni.

lăstésc v. tr. (vsl. lĭstiti, a înșela, lĭstĭ, înșelăcĭune, d. got. lists, germ. list, viclenie, V. prilăstesc). Vechĭ. Înșel. – Și lăstire și -itúră, înșelăcĭune.