lăstări definitie

10 definiții pentru lăstări

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.
LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.
LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. Intranz. A da lăstari. Pentru ca rădăcinile să nu lăstărească... s-a pus... sub pămînt un strat gros de var. GALAN, Z. R. 118. ◊ Fig. Dintr-o veridică și nemeșteșugită povestire va lăstări în mintea fiecăruia credința că în poporul romînesc... viază un simțămînt al datorințelor sale către țară. ODOBESCU, S. III 559. ◊ Tranz. Pădurea rasă de la fața pămîntului nu mai avea de unde lăstări arbore de soi bun. C. PETRESCU, A. 395.
lăstărí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 să lăstăreáscă
lăstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăstăreáscă
LĂSTĂRÍ vb. (BOT.) (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)
A LĂSTĂRÍ ~ésc 1. intranz. (despre plante) A da lăstari. 2. tranz. (plante) A curăța, îndepărtând lăstarii de prisos. /Din lăștar
lăstarì v. 1. a scoate lăstari; 2. fig: a se naște.
vlăstărésc v. intr. (d. vlăstar). Daŭ vlăstarĭ, încolțesc, răsar: trunchĭu tăĭat vlăstărește. – Și lăst-.
LĂSTĂRI vb. (BOT.) (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)

lăstări dex

Intrare: lăstări
lăstări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a