lăsnicior definitie

10 definiții pentru lăsnicior

LĂSNICIÓR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. sb. lasina.
LĂSNICIÓR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina.
lăsniciór s. m., pl. lăsnicióri
lăsniciór s. m., pl. lăsnicióri
LĂSNICIÓR s. (BOT.) 1. (Solanum dulcamara) (reg.) zârnă, buruiană-de-dalac, patlagină-de-dalac, vița-corcilor, vița-evreilor. 2. (Solanum nigrum) zârnă, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.
LĂSNICIÓR s. v. zârnă.
LĂSNICIÓR ~i m. Plantă erbacee agățătoare cu flori violete și fructe bace, otrăvitoare, a cărei tulpină se folosește în medicină. /cf. sl. lasina
LĂSNICIOR s. (BOT.; Solanum dulcamara) (reg.) zîrnă, buruiană-de-dalac, patlagină-de-dalac, vița-corcilor, vița-evreilor.
lăsnicior s. v. ZÎRNĂ.
LĂSNICIÓR (< scr.) s. m. (BOT.) 1. Semiarbust din familia solanaceelor, ramificat de la bază, cu tulpina agățătoare, adesea culcată, cu flori violete, hermafrodite, grupate în cime și fructe bace roșii, otrăvitoare (Solanum dulcamara). Crește în locuri umede și umbroase, de la câmpie până în zona montană. Este răspândit în Europa, Africa de Nord și America de Nord. Tulpinile lui și vârfurile înflorite sunt folosite, sub formă de ceai, ca depurativ al sângelui, antireumatic, antiastmatic etc. 2. Zârnă.

lăsnicior dex

Intrare: lăsnicior
lăsnicior substantiv masculin