LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

LESCÁIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LIȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

LESCÁIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LIȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. (Și în formele lescaie, lețcaie) Monedă veche de aramă, valorînd o jumătate de para; p. ext. monedă de valoare foarte mică. Ei trec în Dobrogea așa cum sînt: fără acte, fără lăscaie-n buzunar. GALAN, B. I 446. Lețcaia păstrată pentru cine știe ce greutate. CAMILAR, N. II 456. De la noi Și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (Stelele). GOROVEI, C. 356. ◊ (Astăzi mai ales în expr.) A nu avea (nici o) lăscaie = a nu avea nici un ban. N-am lăscaie, nu mă bucur de vreun bine, de vreo slavă. MACEDONSKI, O. I 271. Lăscaie frîntă = ban de cea mai mică valoare; para chioară, v. para. Nu ți-a dat lescaie frîntă? Uite! Eu îți dau o pungă. HASDEU, R. V. 11. (Cu construcția inversată) Dă-mi o frîntă de lețcaie, Că foamea cumplit mă taie. ALECSANDRI, P. P. 137. – Variante: lescáie, lețcáie, lițcáie (ALECSANDRI, T. 941) s. f.

LESCÁIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LIȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

lăscáie/lețcáie (înv., pop.) s. f., art. lăscáia/lețcáia, g.-d. art. lăscắii/lețcắii; pl. lăscắi/lețcắi

lețcáie v. lăscáie

lăscáie/lețcáie s. f., art. lăscáia/lețcáia, g.-d. art. lăscăii/lețcăii; pl. lăscăi/lețcăi

lețcáie v. lăscaie

lăscáie (lăscắi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea).

LĂSCÁIE ~ăi f. înv. 1) (în sec. XVIII) Monedă de aramă cu valoarea egală cu o jumătate de para. 2) fig. Monedă de valoare neînsemnată. ◊ A nu face nici o ~ a fi lipsit de valoare. A nu avea nici ~ (frântă sau chioară) a fi fără nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lăscăiei; Var. lețcaie] /<ucr. ljackyj.

lăscaie f. V. lețcaie.

lețcae f. od. moneda cea mai măruntă în valoare de 1/2 para. [Și lăscae; origină necunoscută].

lăscáĭe, V. lețcaĭe.

lescáĭe, V. lețcaĭe.

lețcáĭe și (rar) li- f., pl. ăĭ (poate din vre-o formă slavă *létskaĭa, letică, lituană, adică „monetă letică”, orĭ d. pol. lacki, leșesc). Odinioară, cea maĭ mică monetă, în valoare de o treime de para (V. aspru 1). A nu avea nicĭ o lețcaĭe, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o para chĭoară. – În Munt. est: lescaĭe, în vest lăscaĭe (ChN. 2, 88). V. mangîr.

lițcáĭe, V. lețcaĭe.

fără o lescaie / lețcaie expr. lefter, complet lipsit de bani / de resurse materiale.