LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. (Rar) Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. – Lăsa + suf. -ător.

LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. – Lăsa + suf. -ător.

LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care își neglijează îndatoririle, nepăsător, neglijent, lipsit de rîvnă sau de vigoare la lucru. Boierul, blajin și lăsător... n-a mai dat pe la primărie. SADOVEANU, O. VII 277. Dar și tu ești cam lăsător, dragă Gogule. REBREANU, R. I 173. E foarte deștept, dar e... cam lăsător. HOGAȘ, DR. II 52.

lăsătór (rar) adj. m., pl. lăsătóri; f. sg. și pl. lăsătoáre

lăsătór adj. m., pl. lăsătóri; f. sg. și pl. lăsătoáre

LĂSĂTÓR adj. v. indiferent.

LĂSĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care lasă lucrurile de azi pe mâine; care își amână obligațiile. /a (se) lăsa + suf. ~tor

lăsătór, -oáre adj. Care tot lasă lucrurile de azĭ pe mîne, indolent, tembel.

LĂSĂTOR adj. apatic, delăsător, indiferent, indolent, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)