LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. (Rar) Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. – Lăsa + suf. -ător.

LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. – Lăsa + suf. -ător.

LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care își neglijează îndatoririle, nepăsător, neglijent, lipsit de rîvnă sau de vigoare la lucru. Boierul, blajin și lăsător... n-a mai dat pe la primărie. SADOVEANU, O. VII 277. Dar și tu ești cam lăsător, dragă Gogule. REBREANU, R. I 173. E foarte deștept, dar e... cam lăsător. HOGAȘ, DR. II 52.

lăsătór (rar) adj. m., pl. lăsătóri; f. sg. și pl. lăsătoáre

lăsătór adj. m., pl. lăsătóri; f. sg. și pl. lăsătoáre

LĂSĂTOÁRE s. v. cocârlă, schimbătoare.

LĂSĂTÓR adj. v. indiferent.

LĂSĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care lasă lucrurile de azi pe mâine; care își amână obligațiile. /a (se) lăsa + suf. ~tor

lăsătór, -oáre adj. Care tot lasă lucrurile de azĭ pe mîne, indolent, tembel.

lăsătoare s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

LĂSĂTOR adj. apatic, delăsător, indiferent, indolent, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)