lărmui definitie

12 definiții pentru lărmui

LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, zgomot mare. Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.
lărmuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 să lărmuiáscă
lărmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lărmuiáscă
LĂRMUÍ vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)
LĂRMUÍ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.
A LĂRMUÍ ~iésc intranz. A face larmă, gălăgie mare. /larmă + suf. ~ui
lărmuì v. a face larmă.
lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.
LĂRMUI vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)
lărmui vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

lărmui dex

Intrare: lărmui
lărmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a