LĂRGÍME, lărgimi, s. f. 1. Însușirea de a fi larg; întindere în toate direcțiile; lățime, amploare; dimensiunea transversală a unui recipient, a unei cavități. ◊ Expr. Lărgime de vederi = orizont intelectual deschis, înțelegere cuprinzătoare. 2. Loc larg deschis; spațiu larg în care cineva se poate mișca nestingherit. – Larg + suf. -ime.

LĂRGÍME, lărgimi, s. f. 1. Însușirea de a fi larg; întindere în toate direcțiile; lățime, amploare; dimensiunea transversală a unui recipient, a unei cavități. ◊ Expr. Lărgime de vederi = orizont intelectual deschis, înțelegere cuprinzătoare. 2. Loc larg deschis; spațiu larg în care cineva se poate mișca nestingherit. – Larg + suf. -ime.

LĂRGÍME, lărgimi, s. f. 1. Însușirea unui lucru de a fi larg; dimensiunea transversală a unui recipient, a unei cavități, a unei incinte etc.; spațiu vast. (Fig.) I se năzăreau înaintea ochilor mulțimi de pluguri... stînd pe grinzi ca niște rîndunici gata să țîșnească în lărgimile primăverii. CAMILAR, TEM. 144. ◊ Lărgime de vederi = orizont intelectual, înțelegere cuprinzătoare. 2. (Rar) Spațiu liber în care te poți mișca nestingherit, care permite libertatea de mișcare. Fiind așezați noi la Mănăilești... ne bucuram, avînd lărgime și îmbielșugare. SADOVEANU, F. J. 627.

lărgíme s. f., g.-d. art. lărgímii; pl. lărgími

lărgíme s. f., g.-d. art. lărgímii; pl. lărgími

LĂRGÍME s. v. lățime.

Lărgime ≠ strâmtime

LĂRGÍME ~i f. Loc larg, deschis; întindere. /larg + suf. ~ime

lărgime f. una din cele trei dimensiuni, în opozițiune cu lungimea.

lărgíme f. (d. larg). Calitatea de a fi larg (încăpător): lărgimea unuĭ tunel, uneĭ mînicĭ, uneĭ haĭne (V. lățime). Fig. Lărgimea uneĭ vederĭ, mărimea uneĭ concepțiunĭ, vastitate de cugetare.

LĂRGIME s. lățime, (rar) larg. (~ unui obiect.)

LĂRGIMEA FORMAȚIEI distanța între aeronavele exterioare ale unei formații, măsurată între vârfurile planurilor avioanelor respective.