LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec.

LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec.

lăór s. n.

lăór s. n., pl. lăóri

lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011.

lăor n. coroagă de cânepă sau de in.

lăór n., pl. urĭ (lat. lĭber, carte, din care s’a făcut *léur, apoĭ *leór, ca fior. V. liber 1). Fibră textilă de cînepă orĭ de in.