LĂNGĂLĂU s. v. palaneț.

lăngălắu (lăngălắi), s. m. – Pîine de casă. Mag. lángoló „trecut prin flacără” (DAR). În Trans. de V.

lăngălắu, lăngăláie, s.n. (reg.) plăcintă la gura cuptorului; pâine lată, coaptă pe lopată.