8 definiții pentru lănțuș
LĂNȚÚȘ, lănțușe,
s. n. Lănțișor. –
Lanț +
suf. -uș.
LĂNȚÚȘ, lănțușe,
s. n. Lănțișor. –
Lanț +
suf. -uș.
LĂNȚÚȘ, lănțușe,
s. n. Diminutiv al lui
lanț. 1. v. lanț (
1). Pe Corbea-l aducea... Cu lănțușul pus la gît. TEODORESCU, P. P. 523.
2. v. lanț (
2). Un fel de cercel la care sînt aninate șase lungi lănțușe de argint. ODOBESCU, S. I 420.
lănțúș s. n.,
pl. lănțúșe
lănțúș s. n., pl. lănțúșe LĂNȚÚȘ s. v. lambă, lănțișor, vătrai.
lănțúg n., pl. urĭ și e (rus. dial. lancúg, pol. rut. lancuh, d. germ. *lannzug, șiru lanțuluĭ. Bern. V.
lanț). Lanț de legat un cîne, o poartă. – În jud. Olt
lắnțuș, în Bz.
lănțic. Vechĭ
lanțug, pl. je;
lanțuh, pl. șe; dim.
lanțujel, pl. e.
lănțuș s. v. LAMBĂ. LĂNȚIȘOR. VĂTRAI. Lănțuș dex online | sinonim
Lănțuș definitie