Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru l─âmurit

L─éMUR├Ź, l─âmuresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A ajuta pe cineva s─â ├«n╚Ťeleag─â sau a ├«n╚Ťelege, a ajunge s─â ├«n╚Ťeleag─â ceva. ÔÖŽ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la ├«n╚Ťelegerea unui lucru ├«n urma unei discu╚Ťii ├«n care s-au dezb─âtut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face s─â fie clar, ├«n╚Ťeles de cineva; a clarifica, a deslu╚Öi. ÔÖŽ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A ap─ârea vederii ├«n mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A face s─â devin─â sau a deveni curat, lipsit de corpuri str─âine, pur. ÔÇô Din lamur─â.
L─éMUR├ŹT, -─é, l─âmuri╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a ├«n╚Ťeles clar ceva; limpezit2. 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este u╚Öor de ├«n╚Ťeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. ÔÇô V. l─âmuri.
L─éMUR├Ź, l─âmuresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A ajuta pe cineva s─â ├«n╚Ťeleag─â sau a ├«n╚Ťelege, a ajunge s─â ├«n╚Ťeleag─â ceva. ÔÖŽ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la ├«n╚Ťelegerea unui lucru ├«n urma unei discu╚Ťii ├«n care s-au dezb─âtut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face s─â fie clar, ├«n╚Ťeles de cineva; a clarifica, a deslu╚Öi. ÔÖŽ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A ap─ârea vederii ├«n mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A face s─â devin─â sau a deveni curat, lipsit de corpuri str─âine, pur. ÔÇô Din lamur─â.
L─éMUR├ŹT, -─é, l─âmuri╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a ├«n╚Ťeles clar ceva; limpezit2. 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este u╚Öor de ├«n╚Ťeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. ÔÇô V. l─âmuri.
L─éMUR├Ź, l─âmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva s─â ├«n╚Ťeleag─â, a-i explica cuiva un lucru, o problem─â etc., a da cuiva explica╚Ťii. N-ai dreptul s─â m─â condamni, f─âr─â s─â ├«ncerci s─â m─â l─âmure╚Öti. DEMETRIUS, C. 33. Se lupt─â cu p─ârerea de r─âu c─â nu-i cineva care s─â-l l─âmureasc─â. SP. POPESCU, M. G. 93. ÔŚŐ (Problema ├«n discu╚Ťie se exprim─â printr-o propozi╚Ťie secundar─â sau printr-o determinare introdus─â prin prep. ┬źasupra┬╗) Dac─â m─â apropiam de el, dac─â-l l─âmuream de ce umbl─â T─âun ╚Öi-l ademene╚Öte cu vorbe, acum ├«l aveam ├«ntre noi. CAMILAR, TEM. 274. Nicola, dup─â ce mai b─âu un pahar de mastic─â, ├«ncepu s─â l─âmureasc─â cum era organizat─â via╚Ťa ├«n colonie. BART, E. 281. Ipolit g─âsi ni╚Öte t─âbli╚Ťi... ÔÇô A! am zis, iat─â acea ce ne va l─âmuri asupra misterioasei drame. NEGRUZZI, S. I 45. ÔŚŐ (Cu dativul persoanei) Am ├«ncercat s─â-╚Ťi l─âmuresc de ce nu m─â mai ├«n╚Ťeleg cu Mircea. DEMETRIUS, C. 9. ÔŚŐ (F─âr─â indicarea persoanei) Dup─â ce mai b─âur─â un pahar de vin, Simeon l─âmuri cum stau treburile. SADOVEANU, O. VII 120. ÔÖŽ Refl. (Despre persoane) A ajunge la idei clare, a ├«n╚Ťelege, a st─âp├«ni o problem─â. Dup─â ce s-or l─âmuri toate milioanele de oameni c├«╚Ťi ├«i are p─âm├«ntul, r─âzboiul are s─â intre ├«n poveste. CAMILAR, TEM. 59. 2. Refl. A ajunge cu cineva la ├«n╚Ťelegere, limpezind puncte de vedere contrarii. Trebuie s─â se l─âmureasc─â mai bine cu Ro╚Öu ├«n chestia asta, ca s─â nu se pomeneasc─â pe drumuri. REBREANU, R. II 80. 3. Tranz. (Complementul indic─â lucrul explicat) A explica pe ├«n╚Ťelesul tuturor, a face clar, a deslu╚Öi. Nu ╚Ötiu eu bine s─â l─âmuresc aceste idei. ODOBESCU, S. III 128. ÔÖŽ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni clar, a c─âp─âta ├«n╚Ťeles. C├«nd lucrurile se l─âmuresc, ne pufne╚Öte pe to╚Ťi un r├«s. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. (Construit cu dativul) Vicle╚Öugul mo╚Öneagului deodat─â i se l─âmuri cu des─âvir╚Öire. SADOVEANU, O. VII 116. Acum i se l─âmureau bine, pentru prima oar─â, ve╚Önicele sfezi, ├«n larma c─ârora se de╚Ötepta noaptea din somn. VLAHU╚Ü─é, O. A. 140. 4. Refl. (Despre obiecte concrete) A se deslu╚Öi dintre alte obiecte, a c─âp─âta relief, a deveni distinct, a ap─ârea cu claritate. Luna mare se ridicase ╚Öi c├«mpiile se l─âmureau drepte p├«n─â cine ╚Ötie unde. SADOVEANU, O. VI 189. Fa╚Ťa lui se l─âmure╚Öte, Pare-nduio╚Öat acum. TOP├ÄRCEANU, B. 71. ÔŚŐ Fig. ├Än mintea lui se l─âmurea ca ├«ntr-un tablou c─âsu╚Ťa... alb─â ╚Öi veche. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 73. ÔÖŽ (Despre elemente care ├«ntunec─â obiectele) A disp─ârea, l─âs├«nd s─â se vad─â clar lucrurile. Negurile de pe Moldova se l─âmureau. SADOVEANU, O. I 59. 5. Tranz. (├Änvechit) A cur─â╚Ťa un metal de corpuri str─âine expun├«ndu-l ac╚Ťiunii focului; a purifica. Argintarul lucreaz─â argintul, l─âmurindu-l prin foc. I. IONESCU, M. 714. ÔŚŐ Refl. Fig. Tic─âlo╚Öii ace╚Ötia merit─â a fi ar╚Öi de vii, ca s─â-╚Öi cure╚Ťe p─âcatul ╚Öi s─â se l─âmureasc─â prin foc de f─âr─âdelegea lor. NEGRUZZI, S. I 232.
L─éMUR├ŹT, -─é, l─âmuri╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care a p─âtruns o problem─â, c─âruia i s-a deslu╚Öit un lucru. F─âc├«nd deosebire ├«ntre adev─âra╚Ťii du╚Ömani ╚Öi oamenii nel─âmuri╚Ťi, ╚Öov─âielnici sau afla╚Ťi temporar sub influen╚Ťa du╚Ömanului, comuni╚Ötii au sarcina s─â desf─â╚Öoare o munc─â r─âbd─âtoare, de l─âmurire ├«n r├«ndul celor din urm─â. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 7, 38. Nici m─âcar nu s├«ntem l─âmuri╚Ťi dac─â mo╚Öia e de v├«nzare? REBREANU, R. I 133. ÔÖŽ (Despre idei, probleme etc.) U╚Öor de ├«n╚Ťeles, limpede, clar. Articolul este foarte explicit, foarte l─âmurit... Nu ╚Ötiu ce a╚Ö putea ad─âoga. BARANGA, I. 167. Evolu╚Ťiile istorice ale rom├«nilor se fac mai l─âmurite. B─éLCESCU, O. II 12. ÔÖŽ (Adverbial) ├Än mod clar, precis. Vorbe╚Öte, te rog, l─âmurit. SADOVEANU, N. F. 131. Nu-l vedea ├«nc─â l─âmurit. REBREANU, P. S. 78. Are o privire at├«t de ad├«nc─â, ├Änc├«t cu ea ├«n inimi cite╚Öte l─âmurit. MACEDONSKI, O. I 259. 2. Distinct, conturat, reliefat. Acele tr─âsuri a╚Öa de regulate, a╚Öa de bine l─âmurite, con╚Ťin ├«ntr-├«nsele o putere, o energie, o st─âruin╚Ť─â, care negre╚Öit au a purta mari ╚Öi minunate roduri. ODOBESCU, S. I 24. 3. (├Änvechit; despre metale, p. ext. despre alte lucruri) Limpezit, purificat, curat. O f├«nt├«n─â cu ap─â vie ╚Öi cu ghizdele albe ╚Öi l─âmurite ca cristalul. SEVASTOS, N. 225.
l─âmur├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. l─âmur├ęsc, imperf. 3 sg. l─âmure├í; conj. prez. 3 s─â l─âmure├ísc─â
l─âmur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. l─âmur├ęsc, imperf. 3 sg. l─âmure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. l─âmure├ísc─â
L─éMUR├Ź vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) deslu╚Öi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (├«nv.) a (se) pliroforisi, a (se) r─âspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) desc├ólci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. v. rezolva. 3. v. dumeri. 4. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat dup─â ce a v─âzut actele.)
L─éMUR├Ź vb. v. cur─â╚Ťa, purifica.
L─éMUR├ŹT adj. v. cur─â╚Ťit, purificat.
L─éMUR├ŹT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. clarificat, dumerit, edificat, orientat, (fig.) luminat. (Sunt pe deplin ~.) 4. adj. clar, deslu╚Öit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, r─âspicat, (livr.) comprehensibil, (├«nv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirma╚Ťie ~.) 5. adv. v. clar.
L─âmurit Ôëá confuz, nedeslu╚Öit, nel─âmurit
L─âmurit Ôëá nel─âmurit, neclar, nedeslu╚Öit, obscurs, vag
A L─éMUR├Ź ~├ęsc tranz. 1) (probleme, texte, lucruri ne├«n╚Ťelese etc.) A face ├«n╚Ťeles, coment├ónd ╚Öi d├ónd informa╚Ťii necesare; a explica; a ar─âta. 2) (persoane) A ajuta s─â ├«n╚Ťeleag─â lucruri neclare, obscure. 3) A face s─â se l─âmureasc─â. /Din lamur─â
A SE L─éMUR├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (├«n urma unor investiga╚Ťii, discu╚Ťii etc.). 2) (despre persoane) A ajunge s─â ├«n╚Ťeleag─â clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A ap─ârea vederii ├«n mod distinct; a c─âp─âta contururi clare; a se distinge; a se deslu╚Öi. 4) (despre persoane) A ajunge la ├«n╚Ťelegere (unul cu altul) ├«n urma unor explica╚Ťii. /Din lamur─â
l─âmur├Č v. 1. a cur─â╚Ťa: a l─âmuri aurul; 2. a clarifica: (lun─â) lumina-i dulce tot mai mult l─âmure╚Öte EM.; 3. fig. a explica, a l─âmuri idei.
l─âmurit a. limpede.
l─âmur├ęsc v. tr. (d. lamur─â). Cur─â╚Ť, clarific, limpezesc: a l─âmuri seu, untu. Fig. Clarific, explic, deslu╚Öesc, da┼ş informa╚Ťiun─ş precise: a l─âmuri pe cineva.
l─âmur├şt, -─â adj. Clarificat, limpezit. Fig. Luminat, informat precis. Clar, limpede: vorb─â l─âmurit─â. Adv. A vorbi l─âmurit.
lămuri vb. v. CURĂȚA. PURIFICA.
L─éMURI vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) deslu╚Öi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (├«nv.) a (se) pliroforisi, a (se) r─âspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) desc├«lci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. a clarifica, a descifra, a deslu╚Öi, a dezlega, a explica, a limpezi, a rezolva, a solu╚Ťiona. (A ~ enigma.) 3. a se dumeri, a ├«n╚Ťelege, a pricepe, a ╚Öti, (reg.) a se n─âd─âi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce am vrut s─â-╚Ťi spun?) 4. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat dup─â ce a v─âzut actele.)
lămurit adj. v. CURĂȚIT. PURIFICAT.
L─éMURIT adj., adv. 1. adj. clar, deslu╚Öit, distinct, evident, limpede, precis, (├«nv.) apriat, chiar (fig.) curat. (O imagine ~; o pronun╚Ťie ~.) 2. adv. bine, clar, deslu╚Öit, distinct, limpede, (reg.) r─âzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. clarificat, dumerit, edificat. (S├«nt pe deplin ~.) 4. adj. clar, deslu╚Öit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, r─âspicat, (livr.) comprehensibil, (├«nv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirma╚Ťie ~.) 5. adv. clar, deslu╚Öit, explicit, expres, limpede, r─âspicat, (rar) aievea, (├«nv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-a spus ~.)
a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit.
l─âmuri, l─âmuresc v. t. (iron.) a bate.
l─âmurit, -─â, l─âmuri╚Ťi, -te adj. b─âtut.

L─âmurit dex online | sinonim

L─âmurit definitie

Intrare: l─âmuri
l─âmuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: l─âmurit
l─âmurit adjectiv substantiv neutru