LĂMPUȘOÁRĂ, lămpușoare, s. f. (Și în forma lămpșoară) Lămpiță. În perete ardea o lămpșoară afumată. CARAGIALE, P. 18. – Variantă: lămpșoáră s. f.

LĂMPUȘOÁRĂ, lămpușoare, s. f. Lămpiță. [Var.: lămpișoáră s. f.] – Din lampă + suf. -uș-oară.

LĂMPUȘOÁRĂ s. v. lămpiță.

LĂMPUȘOARĂ s. lămpișoară, lămpiță.