lămbuire definitie

2 intrări

10 definiții pentru lămbuire

LĂMBUÍ, lămbuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.
lămbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 să lămbuiáscă
lămbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lămbuiáscă
LĂMBUÍ vb. v. fălțui.
LĂMBUÍRE s. v. fălțuire.
A LĂMBUÍ ~iésc tranz. (scânduri) A prevedea cu lambe. /lambă + suf. ~ui
lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.
lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.
LĂMBUI vb. (TEHN.) a fălțui.
LĂMBUIRE s. (TEHN.) fălțuire, fălțuit.

lămbuire dex

Intrare: lămbui
lămbui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lămbuire
lămbuire substantiv feminin