lămâioară definitie

10 definiții pentru lămâioară

LĂMÂIOÁRĂ, lămăioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se folosește drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.
LĂMÂIOÁRĂ, lămâioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.
LĂMÎIOÁRĂ, lămîioare, s. f. Plantă semilemnoasă din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează în bucătărie ca condiment (Thymus vulgaris ).
lămâioáră (-mâ-ioa-) s. f., g.-d. art. lămâioárei; pl. lămâioáre
lămâioáră s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. lămâioárei pl. lămâioáre
LĂMÂIOÁRĂ s. v. cimbrișor, cimbru.
LĂMÂIOÁRĂ ~e f. Plantă mică, cu tulpina ramificată puternic și cu flori aromate, folosite drept condiment. /lămâie + suf. ~ioară
címbru și (Prah.) cĭúmbru m. (vsl. čombrŭ, d. vgr. thýmbros, thýmbra, lat. thymbra; bg. čuber; ung. csomber, secuĭește csömbör). O plantă labiată culinară cu miros plăcut și pătrunzător. În bot. satureia hortensis, cimbru de grădină; thymus chamaedris și thymus serpyllum, cimbrișor, cimbru de cîmp, sărpun, și thymus vulgaris cimbru care se întrebuințează ca condiment culinar și care se numește pe alocurĭ și lămîĭoară și schinduf.
lămîĭoáră (ĭoa o silabă) f., pl. e (dim. d. lămîĭe). V. cimbru.
lămîioa s. v. CIMBRIȘOR. CIMBRU.

lămâioară dex

Intrare: lămâioară
lămâioară substantiv feminin
  • silabisire: -ioa-