alămấie sf vz lămâie

ALĂMÂIE s. f. v. lămâie.

LĂMẤI, lămâi, s. m. Arbust din țările calde, cu frunze ovale lucitoare și florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lămâie (derivat regresiv).

LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie. – Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.

ALĂMẤIE s. f. v. lămâie.

LĂMẤI, lămâi, s. m. Arbust din țările calde, cu frunze ovale lucitoare și florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lămâie (derivat regresiv).

LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie. – Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.

ALĂMÎ́IE s. f. v. lămîie.

LĂMÎ́I, lămîi, s. m. Arbust cultivat în țările calde pentru fructele lui comestibile (Citrus limonium). În Crimeia cresc lămîi și portocali.

LĂMÎ́IE, lămîi, s. f. Fructul lămîiului, de formă ovală, de culoare galbenă, cu coaja aromată și cu miezul acru, folosit ca adaos la prepararea unor mîncări și băuturi. Mănîncă... orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. CAMIL PETRESCU, O. I 326. Degeaba am tăiat zece lămii. DELAVRANCEA, T. 13. Foaie verde trei gutui, Trei gutui și trei lămîi. TEODORESCU, P. P. 294. – Variantă: (Mold.) alămî́ie (IBRĂILEANU, A. 60, NEGRUZZI, S. II 240, TEODORESCU, P. P. 291) s. f.

ALĂMẤIE s. f. v. lămâie.

lămấi s. m., pl. lămấi, art. lămấii

lămấie s. f., art. lămấia, g.-d. art. lămấii; pl. lămấi, art. lămấile

lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii

lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile

LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.

lămîie (lămîi), s. f. – 1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s. f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s. m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s. m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s. f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s. f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s. f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.

LĂMÂI ~ m. Arbore subtropical citric cu frunze lucioase și flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile. /Din lămâie

LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /<ngr. lemóni

alămâie f. Mold. 1. V. lămâie: înghețată de alămâie AL.; 2. numele unui vechiu joc țărănesc.

lămâie f. rodul lămâiului, oval, gălbuiu și plin de zeamă. [Gr. mod. LEMÓNI].

lămâiu m. arbust originar din Azia, cultivat și pe la noi ca plantă ornamentală și pentru florile sale frumoase și mirositoare (Citrus limonium).

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].

alămîĭe și alămắĭe f. Est. Lămîĭe. Un dans țărănesc.

lămî́ĭ m., pl. tot așa (d. lămîĭe). Un pom rutaceŭ originar din Asia și cultivat în toate țările calde (citrus limonium).

lămî́ĭe f., pl. îĭ (ngr. limóni, lemóni, turc. limon, pers. lîmûn, ar. laimûn, leimôn; it. limone; bg. limon, sîrb. limun; ung. lémonya. V. limonadă). Fructu lămîĭuluĭ, de formă ovală, de coloare galbenă deschisă, cu un suc acru cu care se face limonada și care e bun contra scorbutuluĭ. – În est alămîĭe. V. chitră, frap, portocală.

LĂMÎIE s. (BOT.) (rar) limonie.

LĂMẤI (< lămâie) s. m. Arbust fructifer meridional peren, cultivat în regiunile subtropicale, din familia rutaceelor, înalt de 2-4 m, cu frunze oval-eliptice lucitoare, flori albe, plăcut mirositoare și fructul comestibil, galben (Citrus limon). Originar din India, a fost introdus în Europa meridională începând cu sec. 15; răspândit și ca plantă de apartament. Lemnul este folosit în industria mobilei.

a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.

lămâi s. f. pl. (intl.) bani.