LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A umbla de colo pînă colo fără rost, a bate drumurile, a hoinări. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe, sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320.

lăinicí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 să lăiniceáscă

lăinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăiniceáscă

LĂINICÍ vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăznici, răsfăța, răzgâia, vagabonda.

A LĂINICÍ ~ésc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic

lăinicì v. Mold. a vagabonda: îmi place a lăinici pe uliți NEGR.

lăĭnicésc v. intr. (d. laĭnic). Est. Umblu laĭnic, hoĭnăresc, rătăcesc, lăĭdăcesc, vagabondez.

lăinici vb. v. ALINTA. COCOLI. HOINĂRI. OBRĂZNICI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. VAGABONDA.