LĂICIOÁRĂ, lăicioare, s. f. Diminutiv al lui laiță. A intrat Gheorghiță și s-a lăsat într-un cot pe-o lăicioară. SADOVEANU, B. 73.

LĂICIOÁRĂ, lăicioare, s. f. Diminutiv al lui laiță. [Pr.: lă-i-]

LĂICIOÁRĂ s. (reg.) lăițucă.

LĂICIOARĂ s. (reg.) lăițucă.