lăicer definitie

18 definiții pentru lăicer

LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.
LĂVICÉR s. n. v. lăicer.
LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.
LĂVICÉR s. n. v. lăicer.
LĂICÉR, lăicere, s. n. (Mold.) Scoarță îngustă de lînă colorată, țesută cu dungi sau alesături, cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. Șoprul... avea acum pardoseală de lăicere peste pereții de stuf dinspre răsărit și miazănoapte. SADOVEANU, P. M. 253. Întinse lăicer nou pe laviță. C. PETRESCU, Î. II 161. Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 97. Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. – Pronunțat: lă-i-. - Variantă: lăvicér (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 14, VLAHUȚĂ, N. 10) s. n.
LĂVICÉR s. n. v. lăicer.
lăicér (lă-i-)/lăvicér (reg.) s. n., pl. lăicére/lăvicére
lăvicér v. lăicér
lăicér s. n., (sil. lă-i-)/lăvicér pl. lăicére/ lăvicére
lăvicér v. lăicer
LĂICÉR s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarță, velință.
LĂICÉR ~e n. Covor țărănesc de lână, lung și îngust, țesut, de obicei, în dungi, care se așterne pe jos sau se pune pe pereți. [Var. lavicer] /la [v]iță + suf. ~ar
lavicer n. V. lăicer.
lăicer n. covor țărănesc îngust și lung: lânuri pentru scoarțe și lăicere CR. [V. laiță].
lăicér, V. lăvicer.
lăvicér și lăĭcér n., pl. e (d. laviță). Țol de întins pe pat orĭ pe o ladă.
lăicer s. v. CERGĂ. COVOR. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. SCOARȚĂ. VELINȚĂ.
LĂICÉR (LĂVICÉR) (< la(v)iță) s. n. (Reg.) Scoarță țărănească de lână, lungă și îngustă, ornamentată mai ales liniar, prin alternarea dungilor subțiri cu cele late, în două-trei tonuri de culoare; folosită mai ales în Moldova pentru a acoperi lavițele, pereții sau dușumelele.

lăicer dex

Intrare: lăicer
lăicer
lăvicer