lăcustă definitie

2 intrări

20 definiții pentru lăcustă

LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
LOCÚSTĂ s. f. v. lăcustă.
LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
LOCÚSTĂ s. f. v. lăcustă.
LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Insectă din ordinul ortopterelor, cu picioarele dinapoi lungi, unele specii migratoare (Locusta migratoria) aducînd pagube semănăturilor. În ierburi sfîrîitul uscat al lăcustelor se înviorează. C. PETRESCU, S. 42. Albinele fierb; lăcuste, greieri saltă; Țînțarii se bat; fug fluturi albi departe. IOSIF, P. 35. Seceta și lăcustele potopiseră toate semănăturile. NEGRUZZI, S. I 292. – Variantă: locústă (ODOBESCU, S. III 195) s. f.
LOCÚSTĂ s. f. v. lăcustă.
lăcústă s. f., g.-d. art. lăcústei; pl. lăcúste
lăcústă s. f., g.-d. art. lăcústei; pl. lăcúste
LĂCÚSTĂ s. (ENTOM.; Locusta migratoria) (reg.) cal-de-iarbă.
LĂCUSTĂ VÉRDE s. v. căluț, cosaș.
lăcústă (lăcúste), s. f.1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) Concubină. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus).
LĂCÚSTĂ ~e f. 1) Specie de insecte cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit, care, migrând în cete, dăunează foarte mult agriculturii. 2) Insectă din această specie. [G.-D. lăcustei] /<lat. lacusta
lăcustă f. insectă înaripată ce saltă cu cele două labe dinapoi: lăcustele sunt vătămătoare, căci devoră frunzele vegetalelor. [Lat. vulg. LACUSTA = clasic LOCUSTA].
Lăcustă (Ștefan) m. Domnul Moldovei, sub care veniră lăcustele în țară; asasinat de boieri pentru cruzimile sale (1538-1540).
locustă f. V. lăcustă.
lăcústă f., pl. e (lat. lõcŭsta [it. locusta], pv. sp. longosta, vfr. laouste, nfr. langouste, cat. llangosta, pg. lagosta). Un insect ortopter săritor lung pînă la 6-7 centimetri și care călătorește în stolurĭ și devastează semănăturile. (În delta Dunăriĭ îs foarte multe). Fig. Parazit, devastator, lipitoare: Jidaniĭ îs adevărate lăcuste. – Fals locustă.
locústă, V. lăcustă.
LĂCUSTĂ s. (ENTOM.; Locusta migratoria) (reg.) cal-de-iarbă.
lăcustă verde s. v. CĂLUȚ. COSAȘ.
LĂCUSTĂ subst. 1. – Vodă, Ștefan. 2. Lăcustea, Lupul (17 B I 186).

lăcustă dex

Intrare: lăcustă
lăcustă substantiv feminin
locustă
Intrare: Lăcustă
Lăcustă