lăcrimare definitie

29 definiții pentru lăcrimare

LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima.
LĂCRĂMÁRE s. f. v. lăcrimare.
LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a înlăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I] – Lat. lacrimare.
LĂCRIMÁR, lăcrimare, s. n. (Arh.) Proeminență la cornișa unui acoperiș care împiedică prelingerea pe zidul construcției a apei de ploaie; piesă de lemn ori de metal fixată în același scop pe partea exterioară de la cerceveaua ușilor și a ferestrelor. – Lăcrima + suf. -ar.
LĂCRIMÁRE, lăcrimări, s. f. Faptul de a lăcrima. [Var.: lăcrămáre s. f.] – V. lăcrima.
LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima.
LĂCRĂMÁRE s. f. v. lăcrimare.
LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a înlăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I] – Lat. lacrimare.
LĂCRIMÁR, lăcrimare, s. n. (Arh.) Proeminență la cornișa unui acoperiș care împiedică prelingerea pe zidul construcției a apei de ploaie; piesă de lemn ori de metal fixată în același scop pe partea exterioară de la cerceveaua ușilor și a ferestrelor. – Lăcrima + suf. -ar.
LĂCRIMÁRE, lăcrimări, s. f. Faptul de a lăcrima. [Var.: lăcrămáre s. f.] – V. lăcrima.
LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre om) A vărsa lacrimi, a plînge. Se despărți de calul ei, lăcrimînd. ISPIRESCU, L. 22. A plecat ochii în jos și a început a lăcrima. CREANGĂ, P. 99. Gheneralul... au și lăcrimat de bucurie. ODOBESCU, S. I 270. Dacă-i intîlni Măicuță bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Fig. Safire pe ceruri lăcrimează. MACEDONSKI, O. I 153. ◊ Tranz. (Rar) Nu-ți mai lăcrima ochii. ALECSANDRI, P. P. 234. 2. (Despre ochi) A produce lacrimi (ca urmare a unei stări bolnăvicioase). Îmi lăcrimează ochii. – Variantă: lăcrămá (BART, E. 45, SAHIA, N. 24, EMINESCU, N. 12) vb. I.
LĂCRIMÁR, lăcrimare, s. n. Ciubuc așezat la cornișa unui acoperiș, pentru a împiedica prelingerea apelor de ploaie; piesă de lemn ori de metal fixată la cerceveaua ușilor și ferestrelor în același scop.
lăcrimá (a ~) (-cri-) vb., ind. prez. 3 lăcrimeáză
lăcrimár (lă-cri-) s. n., pl. lăcrimáre
lăcrimáre (lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimắrii; pl. lăcrimắri
lăcrimá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcriméz, 3 sg. și pl. lăcrimeáză; con. prez. 3 sg. și pl. lăcriméze
lăcrimár s. n. (sil. -cri-), pl. lăcrimáre
lăcrimáre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări
LĂCRIMÁ vb. v. plânge.
LĂCRIMÁR s. (CONSTR.) picurar.
LĂCRIMÁRĂ s. v. gutieră.
LĂCRIMÁRE s. v. plânset.
A LĂCRIMÁ ~éz intranz. 1) (despre oameni) A plânge (ușor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoții); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare
LĂCRIMÁR ~e n. Profil arhitectural de dimensiuni, amplasat la cornișa unui acoperiș pentru a împiedica prelingerea pe zidul construcției a apei. /a lăcrima + suf. ~ar
lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].
LĂCRIMA vb. a plînge. (De ce ~?)
LĂCRIMAR s. (CONSTR.) picurar.
LĂCRIMA s. (MAR.) gutieră.
LĂCRIMARE s. plîngere, plîns, plînset, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.)

lăcrimare dex

Intrare: lăcrima
lăcrima verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cri-
lăcrăma lăcrima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lăcrimare
lăcrămare
lăcrimare substantiv feminin
  • silabisire: -cri-
Intrare: lăcrimar
lăcrimar substantiv neutru
  • silabisire: lă-cri-mar
Intrare: lăcrimară
lăcrimară