LĂCȘÓR s. n. v. lăcușor.

LĂCUȘÓR, lăcușoare, s. n. Diminutiv al lui lac1; lăculeț. [Var.: lăcșór s. n.] – Lac1 + suf. -ușor.

LĂCȘÓR s. n. v. lăcușor.

LĂCUȘÓR, lăcușoare, s. n. Diminutiv al lui lac1; lăculeț. [Var.: lăcșór s. n.] – Lac1 + suf. -ușor.

lăcușór s. n., pl. lăcușoáre

lăcușór s. n., pl. lăcușoáre

LĂCUȘÓR s. lăculeț. (Un ~ de munte.)

LĂCUȘOR s. lăculeț. (Un ~ de munte.)