lăbărțare definitie

17 definiții pentru lăbărțare

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.
LĂBĂRȚÁRE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire (excesivă). – V. lăbărța.
LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.
LĂBĂRȚÁRE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire (excesivă). – V. lăbărța.
LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. A se lărgi, a se desface, a se întinde neregulat, a se deforma. Haina s-a lăbărțat. ▭ Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. ◊ Fig. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. ◊ Tranz. Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.
LĂBĂRȚÁRE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire, umflare.
lăbărțá (a ~) vb., ind. prez. 3 lăbărțeáză
lăbărțáre s. f., g.-d. art. lăbărțắrii; pl. lăbărțắri
lăbărțá vb., ind. prez. 1 sg. lăbărțéz, 3 sg. și pl. lăbărțeáză
lăbărțáre s. f., g.-d. art. lăbărțării; pl. lăbărțări
LĂBĂRȚÁ vb. v. întinde.
LĂBĂRȚÁRE s. v. întindere.
lăbărțá (lăbărțéz, lăbărțát), vb. refl. – A decădea, a se prăbuși, a ceda, a-și pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca și în alte cazuri de creații spontane, (cf. hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puțin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puțin probabil de la bîrță cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); și Scriban leagă pe lăbărța cu bălți. – Der. lăbărțătură.
A SE LĂBĂRȚÁ mă ~éz intranz. pop. A crește excesiv în dimensiuni (mai ales în lățime), pierzând forma; a se lăți. /Orig. nec.
lăbărțéz v. tr. (cp. cu bălțesc). Fam. Lărgesc, diformez: a lăbărța niște ghete. V. refl. Ghete lăbărțate. Gură lăbărțată, gură mare cu buze dezbălăzate.
LĂBĂRȚA vb. a se lărgi. (Haina s-a ~.)
LĂBĂRȚARE s. lărgire. (~ unei haine.)

lăbărțare dex

Intrare: lăbărța
lăbărța verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lăbărțare
lăbărțare substantiv feminin