LĂȚÍ, lățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a face să devină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦ Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. – Din lat.

LĂȚÍRE, lățiri, s. f. Faptul de a (se) lăți. – V. lăți.

LĂȚÍ, lățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a face să devină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦ Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. – Din lat.

LĂȚÍRE, lățiri, s. f. Faptul de a (se) lăți. – V. lăți.

LĂȚÍ, lățesc, vb. IV. Refl. 1. A se face mai lat, a deveni mai lat, mai larg sau mai turtit. Porțiunea de uliță principală se sfîrșise. Drumul se lățea iarăși. C. PETRESCU, A. 315. Cînd s-au lățit pînă într-atîta lamele cuțitelor? SAHIA, N. 56. ♦ (Rar, despre persoane) A se întinde, a se culca, a se trînti pe jos, cu corpul strîns lipit de pămînt. Ne lățirăm la pămînt, fără suflet. SADOVEANU, O. VI 90. 2. A deveni mai întins, a se întinde în toate direcțiile, acoperind o suprafață mare; a se mări. Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește. EMINESCU, O. I 142. Pustiul... S-a lăți-mpregiurul meu. ALECSANDRI, P. II 13. ◊ (Poetic) A nopții neagră mantă peste dealuri se lățește. ALEXANDRESCU, M. 17. 3. Fig. (Rar) A se răspîndi, a se împrăștia, a se difuza, a se propaga. Vestea se lățise în tot satul. ◊ Tranz. Să lățească vorba că au murit. SBIERA, P. 296.

LĂȚÍRE, lățiri, s. f. Faptul de a se lăți; întindere, extindere, propagare.

lățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățésc, imperf. 3 sg. lățeá; conj. prez. 3 să lățeáscă

lățíre s. f., g.-d. art. lățírii; pl. lățíri

lățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățésc, imperf. 3 sg. lățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lățeáscă

lățíre s. f., g.-d. art. lățírii; pl. lățíri

LĂȚÍ vb. 1. v. extinde. 2. v. răspândi. 3. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 4. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.)

LĂȚÍRE s. v. împrăștiere, propagare, răspândire.

A (se) lăți ≠ a (se) îngusta

Lățire ≠ îngustare

A LĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se lățească. /Din lat

A SE LĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A deveni lat; a se face mai mare în lățime. 2) fig. (despre știri, vești) A deveni cunoscut unui cerc larg de persoane; a se răspândi; a se propaga. /Din lat

lățì v. 1. a (se) face lat; 2. fig. a se răspândi: se lăți faima. [Lat. LATESCERE].

lățire f. acțiunea de a lăți: 1. dilatare; 2. fig. expansiune, propagațiune.

lățésc v. tr. (d. lat saŭ lat. latéscere, a se lăți). Fac lat: a lăți o pastă. Fig. Răspîndesc, împrăștiĭ: a lăți o veste, (și refl.) vestea s’a lățit.

lățíre f. Acțiunea de a saŭ de a se lăți. Fig. Expansiune, propagațiune.

LĂȚI vb. 1. a (se) extinde, a(se) întinde, a (se) lărgi, a (se) mări. (Și-a ~ stăpînirea peste...) 2. a se extinde, a se întinde, a se propaga, a se răspîndi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. și reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ și în curtea vecină.) 3. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 4. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.)

lățire s. v. ÎMPRĂȘTIERE. PROPAGARE. RĂSPÎNDIRE.