lâncezeală definitie

10 definiții pentru lâncezeală

LÂNCEZEÁLĂ s. f. Stare de moleșeală trupească și sufletească; toropeală, lâncezire. ♦ Fig. Lipsă de activitate; stagnare. – Lâncezi + suf. -eală.
LÂNCEZEÁLĂ s. f. Stare de moleșeală trupească și sufletească; toropeală, lâncezire. ♦ Fig. Lipsă de activitate; stagnare. – Lâncezi + suf. -eală.
LÎNCEZEÁLĂ s. f. Stare de moleșeală trupească și sufletească, sleire de puteri; stare de inacțiune, toropeală, lîncezire. Tu nu lupți cu oamenii pentru a-i scoate din lîncezeală, ci ca să te pui bine cu dînșii. CĂLUGĂRU, O. P. 461. Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite. Se miră de astă lîncezeală. ISPIRESCU, L. 35.
lâncezeálă s. f., g.-d. art. lâncezélii
lâncezeálă s. f., g.-d. art. lâncezélii
LÂNCEZEÁLĂ s. 1. lâncezire, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) târomeală. (Stare de ~.) 2. v. stagnare.
LÂNCEZEÁLĂ f. 1) Stare de moleșeală, de somnolență; toropeală. 2) fig. Lipsă de activitate; stagnare. [G.-D. lâncezelii] /a lâncezi + suf. ~eală
lâncezeală f. 1. starea unei ființe slabe și bolnave; 2. descurajare morală sau fizică; 3. fig. lipsă de interes, de activitate.
lîncezeálă f., pl. elĭ. Starea ființeĭ care lîncezește.
LÎNCEZEA s. lîncezire, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Stare de ~.)

lâncezeală dex

Intrare: lâncezeală
lâncezeală substantiv feminin