firicică sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~icele /E: fir + -icică] (Bot) 1 Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse în mănunchi la vârful tulpinii Și: firicea (Filago germanica). 2 Flocoșele (Filago arvensis). 3 Linariță (Linaria vulgaris). 4 (Reg) Spilcuță (Chrysanthemum parthenium).

LÂNĂRÍȚĂ, lânărițe, s. f. (Bot.) Bumbăcariță. – Lână + suf. -ăriță.

LÂNĂRÍȚĂ s. f. (Bot.) Bumbăcariță. – Lână + suf. -ăriță.

LÎNĂRÍȚĂ s. f. (Bot.) Bumbăcariță.

!lânăríță s. f., g.-d. art. lânăríței; pl. lânăríțe

lânăríță s. f., g.-d. art. lânăríței

LÂNĂRÍȚĂ s. BUMBĂCARIȚĂ. FIRICICĂ.

lânăriță f. plantă cu fire lungi ce crește în locuri băltoase (Filago).

firicícă f., pl. ele (d. fir). O plantă care crește pin locurĭ aride, din familia compuselor, numită și lînăriță (filágo germánica).

lînăríță f., pl. e (d. lînă. Cuv. format de botanișĭ). Firicică, o plantă. Bumbăcariță, altă plantă.

lînăriță s. BUMBĂCARIȚĂ. FIRICICĂ.