lână artificială definitie

21 definiții pentru lână artificială

LẤNĂ, (3) lânuri, s. f. 1. Părul lung și moale care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, și care se prelucrează pentru obținerea de fibre. ♦ Cantitate de lână (1) scoasă la o tunsoare de pe o oaie. 2. (În sens larg) Fibră naturală de origine animală, cu proprietăți textile, folosită la fabricarea și confecționarea țesăturilor, a tricotajelor și a pâslelor. ◊ Loc. adj. Lână în lână = a) (despre țesături) care are urzeala și bătătura din lână; b) fig. de calitate superioară; veritabil, autentic. ♦ Lână artificială = fibră textilă obținută din cazeină, având aspectul și unele proprietăți asemănătoare cu lâna (2). Lână regenerată = fibră provenită din zdrențe de stofe și tricoturi, din rebuturi și deșeuri de fabricație, prin a căror destrămare și cardare, în amestec cu lâna obișnuită, se obțin țesături și pâsle. 3. (La pl.) Varietăți de lână (2); obiecte de lână. 4. (În sintagma) Lână de lemn = produs constituit din fâșii subțiri de lemn uscat, tăiat în mașini speciale, folosit la fabricarea plăcilor ușoare de construcție, ca material izolant, în tapițerie, pentru ambalaje etc. – Lat. lana.
LẤNĂ, (3) lânuri, s. f. 1. Părul lung și moale care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, și care se prelucrează pentru obținerea de fibre. ♦ Cantitate de lână (1) scoasă după tunsoare de pe o oaie. 2. (În sens larg) Fibră naturală de origine animală, cu proprietăți textile, folosită la fabricarea și confecționarea țesăturilor, a tricotajelor și a pâslelor. ◊ Loc. adj. Lână în lână = a) (despre țesături) care are urzeala și bătătura din lână; b) fig. de calitate superioară; veritabil, autentic. ♦ Lână artificială = fibră textilă obținută din cazeină, având aspectul și unele proprietăți asemănătoare cu lâna (2). Lână regenerată = fibră provenită din zdrențe de stofe și tricoturi, din rebuturi și deșeuri de fabricație, prin a căror destrămare și cardare, în amestec cu lâna obișnuită, se obțin țesături și pâsle. 3. (La pl.) Varietăți de lână (2); obiecte de lână. 4. (În sintagma) Lână de lemn = produs constituit din fâșii subțiri de lemn uscat, tăiat în mașini speciale, folosit la fabricarea plăcilor ușoare de construcție, ca material izolant, în tapițerie, pentru ambalaje etc. – Lat. lana.
LÎ́NĂ, (1 rar) lîni și lîne, (2) lînuri, s. f. I. 1. Părul lung și moale care acoperă corpul ovinelor și care se prelucrează de către om; părul obținut după prelucrare, transformat în fire și folosit la țesut și la împletit. Ia uite, cîtă lînă am mai scărmănat, mamă Catrino! BUJOR, S. 33. Lîngă prispă torcea o fată frumoasă... dintr-un fuior de o lînă ca argintul. EMINESCU, N. 8. Măicuță bătrînă Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd, Pe cîmpi alergînd. ALECSANDRI, P. P. 2. 2. Fig. Claca de nouri își scarmănă lînele. LESNEA, A. 21. ◊ Loc. adj. (Despre o țesătură) Lînă-n lînă = care are și urzeala și bătătura din lînă curată, care este de calitate garantată; fig. (despre alte lucruri) foarte bun, veritabil, autentic. ♦ Cantitatea de lînă tunsă o dată de pe o oaie. Mielul... se făcuse mare. Acum îi aduse două lîne. ISPIRESCU, L. 209. Harnică-i nevasta mea... Că-ntr-o lună toarce-o lînă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. 2. (La pl.) Varietăți de lînă (1). Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 96. ♦ Fire de lînă (1) toarse special, pentru a servi la brodat; lînică. Mîinile albe, cu degete fine petreceau pe pînzături acul cu lînuri colorate. SADOVEANU, O. I 265. O cămașă de pînză țărănească... înflorită pe poale cu trandafiri lucrați cu mîna din lînuri ca focul. MACEDONSKI, O. III 134. 3. (În expr. ) Lînă de lemn = produs obținut prin tăierea unor lemne în fîșii subțiri, folosit la fabricarea plăcilor ușoare de construcție, ca material izolant sau de ambalaj etc. Lînă vegetală v. vegetal. II. (Bot.) Compus: lîna-broaștei = mătasea-broaștei, v. mătase.
!lấna-broáștei (plantă) s. f., g.-d. art. lấnii-broáștei
lấnă s. f., g.-d. art. lấnii; (cantități de lână) pl. lâni, (sorturi) pl. lấnuri
lâna-broáștei (bot.) s. f.
lână s. f., g.-d. art. lânii; (cantitatea de lână tunsă de pe mai multe oi) pl. lâni/ (varietăți de lână) lânuri
LÂNA-BROÁȘTEI s. v. mătasea-broaștei.
LÂNĂ ARTIFICIÁLĂ s. v. lanital.
lînă (-nuri), s. f.1. Păr de animal. – 2. Lînă de oaie (tunsă). – 3. (Arg.) Păr (încîlcit). – Mr. lînă, megl. lǫnă, istr. lărę. Lat. lana (Pușcariu 974; Candrea-Dens., 991; REW 4875; DAR), cf. it., prov., sp. lana, fr. laine, port. lãa. Pl. are valoare colectivă. Der. lîneață, s. f. (lînă de proastă calitate); lînică, s. f. (lînă colorată pentru brodat); lînar, s. m. (negustor de lînă); lînărie, s. f. (magazin și marfă); lînărică (var. lînăriță), s. f. (plantă, Filago germanica); lînos, adj. (cu aspect de lînă, păros); lînoși, vb. refl. (a se jumuli plușul sau o țesătură de lînă); deslînat, adj. (scămoșat; rău redactat).
LÂNĂ1 ~i f. 1) Păr moale și lung care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, și care, prelucrat, se transformă în fibre textile. ~ țigaie.~ în ~ a) se spune despre țesături care au urzeala și bătătura din lână curată; b) care este foarte bun, de calitate superioară. 2) mai ales la pl. Cantitate de astfel de păr tuns o dată de pe o oaie. [G.-D. lânii] /<lat. lana
LÂNĂ2 ~uri f. Varietate de fibre textile din părul moale și lung al unor animale, folosite la țesut și împletit. /<lat. lana
lână f. 1. păr moale, des și lung, ce acopere corpul oilor sau altor animale și din care se face postav, flanelă, stofe: lâna după calitate poate fi bârsană, codană, laie, stogoșă, țigaie, țurcană; 2. pl. lânuri, țesături de lână. [Lat. LANA].
lî́nă f. (lat. lana, it. pv. sp. lana, fr. laine, cat. llana, pg. lâa). Păr moale, des și lung al unor animale, maĭ ales al oilor, și întrebuințat la facerea postavuluĭ și altor stofe. Pl. Lînurĭ, 1. felu de lînă, 2. stofe de lînă. Stofă lînă’n lînă, țesută numaĭ din lînă. Lîna (saŭ matasa) broașteĭ, numele maĭ multor felurĭ de alge care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulcĭ stătătoare, ca conferva, mătreața ș. a.
lâna-broaștei s. v. MĂTASEA-BROAȘTEI.
LÎNĂ ARTIFICIALĂ s. (TEXT.) lanital.
LÂNA DE AUR (în mitologia greacă), lâna berbecului înaripat pe care au zburat Frixos și sora sa, Hele, pe deasupra Helespontului. Ajuns în Colhida (S Caucazului), Frixos sacrifică berbecul și dăruiește L. de a. regelui Aietes, atârnând-o de un stejar sacru. Dobândirea L. de a. a constituit apoi țelul expediției argonauților.
LÂNA DE AUR, ordin cavaleresc înființat în 1429, la Bruge, de către Filip cel Bun, duce de Burgundia, în onoarea iubitei sale Marie de Crumbrugge, care avea un păr auriu-roșcat. Alcătuit inițial din 24 de cavaleri, și-a mărit numărul la 50, mare maestru fiind ducele de Burgundia. În 1477, când Burgundia a intrat în stăpânirea Habsburgilor, împăratul a devenit mare maestru.
LÎNĂ subst 1. – b. (Ur XXII 389; Sd XI 58); ca prenume: Lină, Rugină (G Ștef); Lănești neam, mold. 2. Lînuță țig. (16 B IV 368).
a-și da lâna la scărmănat expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
lână, lânuri s. f. (vulg.) păr pubian.

lână artificială dex