KYRIE s. f. 1. (Și în sintagma kyrie eleison) Chiraleisa (2). 2.(Muz.) Parte a misei polifonice sau corale (care se deschide prin kyrie 1). [Pr.: chí-] – Cuv. gr.

KYRIE s. f. (Muz.) 1. (Și în sintagma kyrie eleison) Invocație a divinității adoptată în cultul creștin. 2. Parte a misei (care se deschide prin kyrie 1). [Pr.: chí-] – Cuv. gr.

KYRIE s.f. (Muz.) Începutul unei invocații într-o misă cântată. [Cf. it., fr. kyrie < gr. Kyrie eleison].

KYRIE s. f. începutul unei invocații într-o misă la ortodocși și la catolici. (< fr. kyrie, gr. Kyrie eleison)

kyrie eleison! int. («Doamne miluiește!»), rugăciune scurtă ce se cântă la începutul liturghiei: kyrie eleison! c’am scăpat! AL. V. chiraleisa.

kyrie eléison, cuvinte greceștĭ care înseamnă „Doamne, miluĭește” și care se întrebuințaŭ ca interj. de mirare saŭ de ușurare. Azĭ se aude foarte rar. V. chiraleĭsa.

Kyrie eleison (< gr. Kύριε ἐλέησον [ἡμᾶς], Kyrie eleison, „Doamne miluiește”) 1. Invocație adoptată în cultul creștin în sec. 4. Se întâlnește prima oară la Antiohia și de aici se propagă în Europa unde, în sec. 6, e cuplată cu invocația Christe eleison. 2. Parte a misei (1) situată între introitus* și Gloria in excelsis. Este compusă din trei secțiuni: Kyrie, Christe, Kyrie, ultima fiind repetarea primei. Misele (2) polif., renunțând în genere la introitus, încep în majoritatea cazurilor direct cu K., care joacă astfel rolul de „uvertură” (de unde caracterul solemn și frecvența stilului fugato*). Forma* tripartită ABA se menține, compozitorii căutând adesea să creeze un constrast între A și B și să confere secțiunii Christe eleison o notă lirică.

KYRIE ELEISON v. chiraleisa (2).