Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru kronprinz

KRONPRÍNZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
KRONPRÍNZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
krónprinz (germ.) [z pron. ț] s. m.
krónprinz s. m. [z pron. ț]
KRONPRINZ s.m. (Ist.) Titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac; persoană care purta acest titlu. [Pron. crónprinț. [< germ. Kronprinz].
KRÓNPRINZ [-PRINȚ] s. m. titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac. (< germ. Kronprinz)

Kronprinz dex online | sinonim

Kronprinz definitie

Intrare: kronprinz
kronprinz (numai) singular substantiv masculin
  • pronunție: kronprinț