Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru kripton

KRIPTÓN s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, incolor, fără miros și fără gust. – Din fr. krypton.
KRIPTÓN s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, incolor, fără miros și fără gust. – Din fr. krypton.
KRIPTÓN s. n. Element chimic din familia gazelor rare.
kriptón s. n.; simb. Kr
kriptón s. n., simb. Kr
CRIPTÓN s.n. v. kripton.
KRIPTÓN s.n. Element chimic din familia gazelor rare, folosit la umplerea becurilor cu incandescență. [Var. cripton s.n. / < fr. krypton, cf. gr. kryptos – ascuns].
KRIPTÓN s. n. element chimic din familia gazelor inerte, obținut prin distilarea fracționată a aerului lichid, folosit la becurile cu incandescență. (< fr. krypton)
KRIPTÓN n. Element chimic din familia gazelor rare, incolor, fără miros și fără gust, folosit la umplerea becurilor cu incandescență. /< fr. krypton
Kr, simbol chimic pentru kripton.
KRIPTÓN (< fr. {i}; {s} kryptos „ascuns”) s. n. Element chimic (Kr; nr. at. 36, m. at. 83,8) din familia gazelor nobile, obținut prin distilarea fracționată a aerului lichid. Se combină numai cu fluorul, la temperatura aerului lichid, sub acțiunea descărcărilor electrice la întuneric. A fost descoperit (1898) de Sir W. Ramsey și M.W. Travers.

Kripton dex online | sinonim

Kripton definitie

Intrare: kripton
kripton substantiv neutru (numai) singular
Kr simbol
cripton substantiv neutru (numai) singular