cnocauta vt [At: DEX2 / P: ~ca-u~ / Pzi: ~téz / E: cnocaut] (Spt) A învinge adversarul prin cnocaut (1).

KNOCKOUTÁ, knockoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knockout. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.[1]

CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.

cnocautá vb. (sil. mf. cnoc-au-), ind. prez. 1 sg. cnocautéz, 3 sg. și pl. cnocauteáză

CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].

CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)