knockout definitie

8 definiții pentru knockout

KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
CNÓCAUT, cnocauturi, s. n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl. cnócauturi; abr. k.o.
CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].
KNÓCK-OUT s.n. v. cnocaut.
CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)
CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. [Sil. cno-ca-ut] /<fr., engl. knock-out

knockout dex

Intrare: knockout
knock-out substantiv neutru
cnocaut substantiv neutru
k.o. abreviere
knockout substantiv neutru
  • silabisire: kno-ckout, knock-out
  • pronunție: cn'ocaut, n'ocaut