kithára s. f.

KITHÁRA s.f. Instrument muzical cu coarde în Grecia antică, asemănător cu lira. [< germ. Kithara, gr. kithara].

kithara (cuv. gr. χιθάρα, lat. cithara), instrument cordofon care s-a bucurat de o mare popularitate în Grecia antică. S-a dezvoltat în sec. 7-8 î. Hr. din străvechiul instr. forminx (φόρμιγξ). Corpul plat avea forma pătrată din care s-au ridicat două brațe în formă de arc, legate în partea superioară de un suport. Coardele, în număr de 3-12, acordate (1) probabil conform sistemelor modale ale grecilor antici (v. greacă, muzică: systema teleion), erau întinse între cordar* și suport, paralel cu brațele; erau ciupite cu ajutorul unui plectru*. K. s-a păstrat ca instr. pop. pînă în zilele noastre.