KIT, kituri, s. n. 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop. 2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj. – Din engl. kit.

*kit s. n., pl. kíturi

kit s. n., pl. kíturi

KIT s. n. ansamblu, set. (< engl. kit)

kit s. n. (cuv. engl.) Ansamblu, set ◊ „Cumpăr kit cu microprocesorul 8080 (8085) sau Z.80 pentru instruire programare.” R.l. 30 I 85 p. 4; v. și microcomputer (1983) (cf. fr., it. kit; DMC 1960)

kit (cuv. engl.) v. poche.