Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru kinetoscop

kinetoscóp s. n., pl. kinetoscoápe
KINETOSC├ôP s.n. Aparat cu ajutorul c─âruia se poate reconstitui o mi╚Öcare, privind printr-o lup─â imagini fotografice care se succed─â repede. [< germ. Kinetoskop, cf. gr. kinetos ÔÇô mobil, skopein ÔÇô a privi].
KINETOSCÓP, kinetoscoápe, s. n. Aparat cu care se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede. (< germ. Kinetoskop)
*cinetosc├│p n., pl. oape (cineto- ca ├«n cinetic ╚Öi scop ca ├«n telescop). Fiz. Un aparat optic inventat de Edison. Se compune dintrÔÇÖo v─âc─âlie de c─şur care are ni╚Öte deschiz─âtur─ş pin care se v─âd ni╚Öte imagin─ş f─âcute ├«n interioru v─âc─âlii─ş. C├«nd se ├«nv├«rte╚Öte, produce impresiunea cinematografulu─ş. Se nume╚Öte ╚Öi fenacistiscop. V. cinematograf.
CHINETO- (CINETO-, KINETO-) ÔÇ×mi╚Öcare, mobilitateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. kinetos ÔÇ×mobil, mi╚Öc─âtorÔÇŁ > fr. kin├ęto- ╚Öi cin├ęto-, germ. kineto-, engl. id., it. chineto- > rom. chineto-, cineto- ╚Öi kineto-. Ôľí ~cor (cinetocor, kinetocor) (v. -cor), s. n., centromer*; ~nem─â (cinetonem─â) (v. -nem─â), s. f., loc de inser╚Ťie a filamentelor fusului cromozomial; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., corpuscul cromofil din celulele nervoase; ~plaste (cinetoplaste, kinetoplaste) (v. -plast), s. n. pl., corpusculi sateli╚Ťi forma╚Ťi la baza flagelilor, care se divid concomitent cu chinetozomii; ~scop (kinetoscop) (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul c─âruia se poate reconstitui o mi╚Öcare; ~terapie (kinetoterapie) (v. -terapie), s. f., chineziterapie*; ~zom (cinetozom, kinetozom) (v. -zom), s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel sau cil. 2. Particul─â citoplasmatic─â autoduplicant─â, cu rol important ├«n morfogeneza ciliatelor.[1] modificat─â

Kinetoscop dex online | sinonim

Kinetoscop definitie

Intrare: kinetoscop
chinetoscop substantiv neutru
cinetoscop substantiv neutru
kinetoscop substantiv neutru