chimográf sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr chimographe] Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe.

CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe.

CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe.

chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe

chimográf s. n. (sil. -graf), pl. chimográfe

CHIMOGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. ♦ (Fon.) Aparat pentru înregistrarea sunetelor. [Scris și kimograf. / < fr. kimographe, cf. gr. kyma – agitație, graphein – a scrie].

KIMOGRÁF s.n. v. chimograf.

CHIMOGRÁF s. n. 1. aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. 2. aparat în fonetica experimentală pentru înregistrarea sunetelor vorbirii. (< fr. kimographe)

CHIMOGRÁF s. n. (< fr. kimographe): aparat folosit în fonetica experimentală pentru înregistrarea traseelor corespunzătoare unor caracteristici articulatorii sau acustice ale sunetelor vorbirii.

CHIMO-1 (KIMO-) „zgomot, sunet”. ◊ gr. kyma, atos „talaz, agitație” > fr. kymo-, engl. id., germ. id. > rom. chimo-. □ ~graf (kimograf) (v. -graf), s. n., 1. Aparat utilizat în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe interne. 2. Aparat pentru înregistrarea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului; ~gramă (kimogramă) (v. -gramă), s. f., curbă reprezentînd rezultatul înregistrărilor la chimograf.[1] modificată