kierkegaard definitie

O definiție pentru kierkegaard

KIERKEGAARD [kírkəgo:r], Søren Aabye (1813-1855), teolog, filozof și scriitor danez. Precursor al existențialismului. Scrierile sale filozofice debutează cu o critică a sistemului de gândire hegelian și, totodată, introduc în conștiința europeană o pledoarie existențial-creștină pentru subiectivitate. Prin cele trei stadii ale vieții descrise de K., estetic, etic și religios, omul poate experimenta retragerea din realitate și întoarcerea în realitate; ironia poate rezolva alternativa dintre estetic și etic, iar umorul, ca o ironie ce vizează subiectivitatea însăși, îngăduie trecerea spre stadiul religios („Conceptul de ironie”, „Ori-ori”, „Conceptul de angoasă”, „Stadii pe drumul existenței”, „Fărâme filozofice”, „Operele iubirii”). Gândirea lui K. a influențat teologii protestanți și filozofii existențialiști ai sec. 20: K. Barth, M. Heidegger, K. Jaspers, G. Marcel, M. Buber.

kierkegaard dex

Intrare: Kierkegaard
Kierkegaard