kief definitie

2 definiții pentru kief

KIÉF s.n. Stare de repaus absolut (la orientali). [Pron. ki-ef. / < fr. kief].
KIÉF s. n. 1. Repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali. 2. Stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = plăcere, sănătate, stare de satisfacție deplină; bucurie; stare de veselie provocată de hașiș; hașiș > tc. keyif)

kief dex

Intrare: kief
kief (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: ki-ef