KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.

KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.

!kárling s. n., pl. kárlinguri

kárling s. n., pl. kárlinguri

KÁRLING s. v. custură.

KÁRLING s.n. (Geol.) Horn. [< germ. Karling, cf. fr., engl. karling].

KÁRLING s. n. creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (< germ. Karling, fr., engl. karling)

KÁRLING ~uri n. Creastă de munte stâncoasă și ascuțită. /< germ. Karling

KARLING s. (GEOGR.) custură. (~ al unui munte.)