Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru karate

KAR├üTE s. n. Metod─â japonez─â de lupt─â care folose╚Öte ├«n atac sau ap─ârare mi╚Öc─âri rapide ╚Öi violente, f─âr─â a apela la vreo arm─â. [Acc. ╚Öi: karat├ę] ÔÇô Din fr. karat├ę.
KARAT├ë s. n. Metod─â japonez─â de lupt─â care folose╚Öte ├«n atac sau ap─ârare mi╚Öc─âri rapide ╚Öi violente, f─âr─â a apela la vreo arm─â. [Acc. ╚Öi: kar├íte] ÔÇô Din fr. karat├ę.
karáte s. n.
karat├ę s. n.
KARAT├ë s.n. Metod─â de lupt─â de origine japonez─â, care face apel ├«n atac sau ap─ârare doar la mijloace naturale. [< fr. karat├ę].
KARAT├ë s. n. (sport) metod─â japonez─â de lupt─â care ├«nglobeaz─â o serie de pozi╚Ťii, deplas─âri, lovituri cu m├óna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (< fr. karat├ę)
KARAT├ë n. Metod─â de lupt─â, de origine japonez─â, care face apel ├«n atac sau ap─ârare doar la mijloace naturale. /< fr. karat├ę
kar├íte s. (cuv. jap.; sport) Metod─â japonez─â de lupt─â care face apel exclusiv la mijloacele naturale at├ót ├«n atac, c├ót ╚Öi ├«n ap─ârare ÔŚŐ ÔÇ×O femeie, bine├«n╚Ťeles, o femeie-detectiv, av├ónd grenade [...] ├«nsp─âim├ónt├óndu-╚Öi adversarii la karate, vorbind cu ei autoritar, iar cu prietenii, iubi╚Ťii ╚Öi ╚Öefii ÔÇô feminin ╚Öi m├óng├óietor.ÔÇŁ R.lit. 18 IV 74 p. 17. ÔŚŐ ÔÇ×Ofensiv─â, ├«mpotriva cui? ├Ämpotriva imaginarilor R.P. ╚Öi T. b─âtu╚Ťi m─âr ├«n ╚Öedin╚Ťele de karat├ę.ÔÇŁ R.l. 6 II 79 p. 2 (din fr. karat├ę, engl. karate; DMN 1960, BD 1968; DN3)
KAR├üTE (< fr.; cuv. japonez ÔÇ×arta m├óinilor goaleÔÇŁ) subst. Form─â str─âveche de lupt─â f─âr─â arme, ap─ârut─â (c. sec. 4) ├«n China ╚Öi Japonia (practicat─â de samurai) ╚Öi bazat─â pe ╚Ötiin╚Ťa concentr─ârii ╚Öi a loviturilor decisive ├«n punctele vitale ale corpului, ea av├ónd o eficacitate rapid─â ├«n ap─ârare ╚Öi contraatac. A devenit sport ├«n 1926, fiind transformat─â ├«ntr-un gen de lupt─â care ├«mbin─â preg─âtirea fizic─â (o mare varietate de procedee care exclud loviturile ├«n punctele vitale) cu cea spiritual─â. ├Än 1968 a fost fondat─â Federa╚Ťia Interna╚Ťional─â de K., primele campionate mondiale ├«ncep├ónd s─â se desf─â╚Öoare din 1970, iar cele europene din 1971.

Karate dex online | sinonim

Karate definitie

Intrare: karate
karate 2 --'- substantiv neutru (numai) singular
karate 1 -'-- substantiv neutru (numai) singular