karaită definitie

O definiție pentru karaită

KARAIT, -Ă (anait, -ă) (< cuv. ebr.) s. m. și f. (La pl.) Membru al unei secte iudaice, înființată de Anan ben David (765), în Persia, ca un grup disident, care acceptă ca singureă lege divină Tora. S-a răspândit în Europa Răsăriteană și în Orientul Apropiat.

karaită dex

Intrare: karaită
karaită admite vocativul substantiv feminin
anaită admite vocativul substantiv feminin