KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S. m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj. Care se referă la filozofia idealistă a lui Kant. – Pronunțat: -ti-an.

kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne

kantián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. kantiéni (sil. -ti-eni); f. sg. kantiánă, pl. kantiéne

KANTIÁN, -Ă adj. Referitor la kantianism. // s.m. și f. Adept al kantianismului. [Pron. -ti-an. / cf. fr. kantien, it. kantiano].

KANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al kantianismului. (< fr. kantien)

KANTIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de kantianism; propriu kantianismului. [Sil. -ti-an] /< fr. kantien

KANTIÁN2 ~éni m. Adept al kantianismului. /< fr. kantien

*kantián, -ă adj. Care se referă la filosofia luĭ Kant (sec. XVIII). Subst. Adept al luĭ Kant.