Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru kabbala

cabálă sf [At: GHICA, S. 148 / Pl: ~le / E: fr cabale, ger Kabale] 1 Interpretare ebraică, ezoterică și simbolică a Vechiului Testament. 2 Doctrină bazată pe această interpretare. 3 Uneltire.
CAB├üL─é, (2) cabale, s. f. 1. Tradi╚Ťie religioas─â ebraic─â, bazat─â pe interpretarea ezoteric─â ╚Öi simbolic─â a Vechiului Testament; ╚Ötiin╚Ť─â ocult─â de a comunica cu lumea exterioar─â. 2. Fig. Uneltire, intrig─â. ÔÇô Din fr. cabale, germ. Kabale.
CAB├üL─é, (2) cabale, s. f. 1. Interpretare ebraic─â ezoteric─â ╚Öi simbolic─â a Vechiului testament; doctrin─â bazat─â pe aceast─â interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrig─â. ÔÇô Din fr. cabale, germ. Kabale.
CAB├üL─é, (2) cabale, s. f. 1. Doctrin─â mistic─â-religioas─â ebraic─â, bazat─â pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Uneltire, intrig─â (├«n care s├«nt amesteca╚Ťi mai mul╚Ťi). Dorin╚Ťa mea a fost totdeauna de a vedea pe acei care-╚Öi iubesc ╚Ťara lega╚Ťi ├«ntre d├«n╚Öii printr-o comunitate de idei ╚Öi de principii, iar nu prin... cabale. GHICA, S. 148.
CAB├üL─é, (2) cabale, s. f. 1. Doctrin─â mistico-religioas─â ebraic─â, bazat─â pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Fig. Uneltire, intrig─â. ÔÇô Fr. cabale.
cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále
cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále
CAB├üL─é s. v. complot, conjura╚Ťie, conspira╚Ťie, intrig─â, ma╚Öina╚Ťie, uneltire.
CAB├üL─é s.f. 1. Doctrin─â teozofic─â iudaic─â, care, recurg├ónd la o simbolic─â fantezist─â a numerelor ╚Öi literelor, ├«nf─â╚Ťi╚Öa natura ca o emana╚Ťie a divinit─â╚Ťii. ÔÖŽ (Rar) Practic─â mistic─â prin care se pretindea c─â se poate intra ├«n leg─âtur─â cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrig─â. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah ÔÇô tradi╚Ťie].
CAB├üL─é s. f. 1. doctrin─â teozofic─â iudaic─â, care, recurg├ónd la o interpretare mistic─â a Vechiului Testament, ╚Öi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrig─â; conspira╚Ťie. (< fr. cabale, germ. Kabale)
CAB├üL─é ~e f. 1) (├«n evul mediu) Doctrin─â iudaic─â const├ónd ├«n interpretarea mistico-alegoric─â a Vechiului Testament. 2) fig. Ac╚Ťiune reprobabil─â uneltit─â pentru a st├órni vrajb─â sau a z─âd─ârnici ceva; intrig─â; uneltire. /<fr. cabale, germ. Kabale
cabal─â f. 1. tradi╚Ťiune ebraic─â despre interpretarea mistic─â ╚Öi alegoric─â a Vechiului Testament; 2. pretins─â ╚Ötiin╚Ť─â de a comunica cu spiritele; 3. complot; 4. cei ce comploteaz─â.
*cab├íl─â f., pl. e (fr. cabale, it. c├íbala, d. ebr. kabbalas, tradi╚Ťiune). La Jidan─ş, interpretarea mistic─â a vech─şulu─ş testament. Pretins─â ╚Ötiin╚Ť─â de a comunica cu spiritele mor╚Ťilor. Intrig─â, complot. ├Än Francia, trup─â de oamen─ş tocmi╚Ť─ş s─â aplaude o pies─â ├«n teatru.
cabal─â s. v. COMPLOT. CONJURA╚ÜIE. CONSPIRA╚ÜIE. INTRIG─é. MA╚śINA╚ÜIE. UNELTIRE.
CABBALA (sau KABBALA) 1. Ansamblu de tradi╚Ťii iudaice relative la interpretarea ezoteric─â a Vechiului Testament. 2. ╚śtiin╚Ť─â secret─â despre modul ├«n care, cu ajutorul simbolurilor (litere, cifre), se poate intra ├«n rela╚Ťie cu lumea spiritelor.
KABBALA v. cabala.
KABBALA v. cabala.

Kabbala dex online | sinonim

Kabbala definitie

Intrare: cabal─â
kabbala substantiv feminin (numai) singular
cabal─â substantiv feminin