Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru jăcmănire

JĂCMĂNÍ vb. IV v. jecmăni.
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).
JĂCMĂNÍ vb. IV v. jecmăni.
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní] – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A stoarce (prin forță sau prin exploatare) bunuri materiale de la un individ sau de la o colectivitate; a jefui. [Albert Kirali] jecmăni și pîrjoli toate cetățile. ISPIRESCU, M. V. 17. ◊ (Complementul e un abstract) Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23.
jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă
jecmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. jecmăneáscă
JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care își ~ clienții.)
A JECMĂNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violență; a jefui; a jumuli. /Din jecman
jăcmănì v. a jăfui grozav: pârjoliau și jăcmăniau ISP.
jăcmănésc v. tr. (ung. zsákmányolni. V. jac). Fam. Jăfuĭesc. – Și jăgm- și jugm- (Olt.).
JECMĂNI vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)
jecmăní, jecmănesc, vb. tranz. – A jefui, a prăda, a fura. – Din jecman, jăcman „jaf mare” (< magh.) (DEX, MDA).

Jăcmănire dex online | sinonim

Jăcmănire definitie

Intrare: jecmăni
jăcmăni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
jecmăni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: jecmănire
jăcmănire infinitiv lung
jecmănire infinitiv lung