Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru juxtapunere

JUXTAP├ÜNE, juxtap├║n, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte al─âturi, unul l├óng─â altul; a al─âtura. ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. (Gram.) A (se) ├«mbina prin juxtapunere. ÔÇô Din fr. juxtaposer (dup─â pune).
JUXTAP├ÜNERE, juxtapuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a juxtapune ╚Öi rezultatul ei; al─âturare, juxtapozi╚Ťie. ÔÖŽ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alc─âtuitoare ale unei propozi╚Ťii sau fraze, care const─â ├«n simpla lor al─âturare, f─âr─â ajutorul vreunui cuv├ónt de leg─âtur─â; paratax─â. ÔÇô V. juxtapune.
JUXTAP├ÜNE, juxtap├║n, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte al─âturi, unul l├óng─â altul; a al─âtura. ÔŚŐ Refl. ╚Öi tranz. (Gram.) A (se) ├«mbina prin juxtapunere. ÔÇô Din fr. juxtaposer (dup─â pune).
JUXTAP├ÜNERE, juxtapuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a juxtapune ╚Öi rezultatul ei; al─âturare, juxtapozi╚Ťie. ÔÖŽ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alc─âtuitoare ale unei propozi╚Ťii sau fraze, care const─â ├«n simpla lor al─âturare, f─âr─â ajutorul vreunui cuv├ónt de leg─âtur─â; paratax─â. ÔÇô V. juxtapune.
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.
JUXTAP├ÜNERE, juxtapuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a juxtapune ╚Öi rezultatul ei; al─âturare. ÔÖŽ (Gram.) Al─âturare, f─âr─â ajutorul vreunei conjunc╚Ťii, a dou─â propozi╚Ťii care se afl─â, ├«n ceea ce prive╚Öte sensul, ├«ntr-un raport de coordonare sau de subordonare.
juxtap├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. juxtap├║n, 2 sg. juxtap├║i, 1 pl. juxtap├║nem; conj. prez. 3 s─â juxtap├║n─â; ger. juxtapunß║ąnd; part. juxtap├║s
juxtap├║nere s. f., g.-d. art. juxtap├║nerii; pl. juxtap├║neri
juxtap├║ne vb. pune
juxtap├║nere s. f., g.-d. art. juxtap├║nerii; pl. juxtap├║neri
JUXTAPÚNE vb. v. alătura.
JUXTAP├ÜNERE s. (GRAM.) juxtapozi╚Ťie, paratax─â.
JUXTAPÚNERE s. v. alăturare.
JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].
JUXTAP├ÜNERE s.f. Ac╚Ťiunea de a juxtapune; al─âturare; juxtapozi╚Ťie. ÔÖŽ Al─âturare a dou─â propozi╚Ťii f─âr─â a le lega printr-o conjunc╚Ťie; paratax─â. [< juxtapune].
JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
JUXTAP├ÜNERE s. f. ac╚Ťiunea de a juxtapune; juxtapozi╚Ťie. ÔŚŐ al─âturare a dou─â cuvinte, propozi╚Ťii sau fraze f─âr─â a le lega printr-o conjunc╚Ťie; paratax─â. (< juxtapune)
A JUXTAP├ÜNE juxtap├║n tranz. 1) (obiecte) A pune unul l├óng─â altul; a a╚Öeza al─âturi; a al─âtura. 2) (p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A face s─â se juxtapun─â. /<fr. juxtaposer
A SE JUXTAP├ÜNE se juxtap├║n intranz. (despre p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A se ├«mbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer
JUXTAP├ÜNERE ~i f. lingv. Procedeu de leg─âtur─â ├«ntre propozi╚Ťii independente sintactic (dar corelate semantic), const├ónd ├«n simpla lor al─âturare, f─âr─â conjunc╚Ťie; paratax─â. [G.-D. juxtapunerii] /v. a juxtapune
juxtapune v. 1. a (se) pune una l├óng─â alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se al─âtur─â succesiv de altele, deja reunite ├«ntrÔÇÖo mas─â sensibil─â.
juxtapunere f. al─âturare: cristalele se formeaz─â prin juxtapunerea moleculelor analoge.
* juxtap├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (compus d. lat. juxta, ╚Öi p├│nere, a pune). Al─âtur, pun unu l├óng─â altu: a juxtapune termini─ş une─ş seri─ş. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.
juxtapune vb. v. AL─éTURA.
JUXTAPUNERE s. (GRAM.) paratax─â.
juxtapunere, al─âturarea a dou─â sunete (sau acorduri*) ├«ntr-o gam─â sau o forma╚Ťiune sintactic─â (1) oarecare. J. poate avea loc prin conjunc╚Ťie* sau prin disjunc╚Ťie.
JUXTAP├ÜNERE (PARAT├üX─é) s. f. (< juxtap├║ne, dup─â fr. juxtaposer): al─âturare a dou─â cuvinte ├«ntr-o structur─â compus─â, a unei p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie de elementul regent, a dou─â p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie ├«n cadrul propozi╚Ťiei, a unei p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie ╚Öi a unei propozi╚Ťii, a dou─â propozi╚Ťii ╚Öi a dou─â fraze. Termen folosit ├«n sintagmele compunere prin juxtapunere, coordonare prin juxtapunere ╚Öi subordonare prin juxtapunere (v.). J. este nemarcat─â sau marcat─â cu virgul─â, punct ╚Öi virgul─â sau dou─â puncte.

Juxtapunere dex online | sinonim

Juxtapunere definitie

Intrare: juxtapune
juxtapune conjugarea a X-a grupa a III-a verb tranzitiv
Intrare: juxtapunere
juxtapunere substantiv feminin